Cum să fii un PĂRINTE cu SENSE
Atunci când se naște un copil, părinții au la dispoziție 18-20 de ani pentru a-l crește și pentru a-l pregăti pentru viața de adult.
În acest sens, rolul părinților este de a răspunde nevoilor copilului până el va fi capabil să și le îndeplinească singur.
În primele luni de viață, copilul se află în dependență totală față de adultul care se ocupă de el (mama, tata, bunici, îngrijitori etc): dependența fiziologică, dublată de dependența relațională, dependența afectivă și dependența emoțională. Scopul copilului va fi să se elibereze de aceste dependențe cu ajutorul părinților (adulților care în veghează). De aceea este important să-l lăsăm pe copil să facă un lucru imediat ce este capabil să facă acel lucru!
Odată cu nașterea copilului, iau naștere și rolurile de părinți: mama și tatăl copilului. Așadar, alături de relația de cuplu dintre cei doi, va apărea și relația de părinți.
Iar în relația de părinți vom pune în comun aspecte care țin de creșterea copilului: la ce grădiniță să meargă, dacă alegem să-l vaccinăm, ce opționale să facă (balet, scrimă, dansuri etc).
O regulă de igienă relațională se referă la faptul că nu vom amesteca cele două relații: cea de cuplu și cea de părinți!
Iată cum arată vizualizarea acestor relații, în funcție de rolurile avute:
Copiii au nevoie de cele două relații cu fiecare părinte, dar și de relația de părinți.
Ca părinte, învăț să fac eu însumi diferența între Nevoi și Dorințe, astfel încât să pot gestiona acest echilibru și în relația cu copilul. Astfel, voi putea să:
- îndeplinesc nevoile copilului, din dimensiunea MĂMICĂ/ TĂTIC,
- să gestionez dorințele, prin dimensiunea MAMĂ/ TATĂ, pentru structurarea relației și a oferi un cadru de creștere conștientă
SENSE pentru TINE
Sunt aici să te ascult și să îți propun demersuri care să te ajute să fii mai bine cu tine!
În ascultarea copilului, ca părinte voi respecta câteva reguli:
- a asculta înseamnă să-l invit pe copil să vorbească despre el.
- rămân în relație cu copilul și nu mă interesează problema.
- a înțelege nu înseamnă a asculta >>> copilul vorbește pentru a fi ascultat, nu pentru a fi înțeles
- atunci când ascult pe copil, mă conectez la registrul lui.
Va fi important să-l ascult pe copil în registrul în care vorbește și să-i răspund în acel registru.
- De exemplu, dacă un copil spune ”Mi-e teamă să dorm singur pentru că noaptea vin fantome în cameră”, el se exprimă în registrul imaginar.
Pentru a se simți ascultat, voi răspunde copilului: ”Aud că îți este teamă că ar veni fantome în cameră (validez emoțiile și temerile copilului) și ce îți imaginezi că s-ar întâmpla ? (voi derula imaginarul până ajungem la o dorința)…. Și care este dorința ta?
- De asemenea, în relația cu copiii, aceștia comunică utilizând registrul simbolic manifestat prin comportamente atipice și repetitive sau diferite afecțiuni ( de la cele mai simple până la cele mai grave).
Câteva detalii și exemple despre comunicarea și relaționarea cu copiii am oferit într-un interviu online pe care îl poți viziona aici!
Îți propun să experimentezi o comunicare fără amenințări și șantaje în relația cu copilul tău chiar de azi!
SENSE pentru TINE
Solicită acum o întâlnire pentru a personaliza nevoile tale și a găsi propuneri adecvate!